Cetatea Scheia

Scurt istoric
Existența Cetății Șcheia nu a fost pomenită în nici un letopiseț sau alt document scris, doar tradiția orală fiind cea care a transmis peste veacuri informația că a existat pe latura de vest a orașului Suceava o cetate care ar data din vremea lui Ștefan cel Mare. Mult timp s-a crezut că este vorba de o legendă, tradiția neprecizând unde s-ar afla această cetate.
Cercetările arheologice efectuate aici au confirmat tradiția orală, fiind descoperite ruinele unei cetăți mai vechi, construite într-o zonă greu accesibilă pe botul unui deal care domină valea râului Suceava și a pârăului Șcheia. Motivele alegerii acestei zone erau de ordin strategic, de aici putând fi supravegheate drumurile dinspre nord și vest (adică dinspre Polonia și Ungaria).
Cetatea Șcheia a fost construită la sfârșitul secolului al XIV-lea, în timpul domniei lui Petru I Mușat (1375-1391), în aceeași perioadă cu Cetatea de Scaun a Sucevei. A fost considerată cea mai veche cetate de piatră din epoca feudală, cunoscută până acum în Moldova, fiind anterioară Cetății de Scaun.
Orașul Suceava, care devenise capitală a Principatului Moldovei în anul 1388, dispunea de o curte domnească în centrul orașului și de două cetăți: una în partea de est (Cetatea de Scaun) și alta în partea de vest (Cetatea Șcheia). Cetățile aveau rolul de a proteja capitala, constituindu-se într-un stâlp de apărare a independenței noului stat moldovenesc.
Construcția cetății a fost finalizată, acest lucru fiind demonstrat de existența unor accesorii cum sunt șanțul și valul de apărare, care se construiau după finalizarea fortificațiilor. Totuși există și unii cercetători care susțin că ar fi fost abandonată încă din cursul construcției, datorită instabilității solului și a unor greșeli tactice în alegerea terenului.
Existența Cetății Șcheia a fost scurtă, ea fiind demantelată (demolată rapid și organizat) intenționat în timpul domniei lui Alexandru cel Bun (1400-1432). Nu se cunosc cauzele demantelării, istoricii propunând mai multe ipoteze:
- alunecările de teren datorate instabilității solului amenințau să ducă la prăbușirea pintenului de deal cu tot cu cetate. În această ipoteză, au fost dărâmate zidurile, fiind scoasă piatra pentru a fi utilizată la alte construcții.
- Alexandru cel Bun a renunțat la cetatea care supraveghea drumurile dinspre Polonia în contextul noilor relații de vasalitate a Principatului Moldovei față de Regatul Poloniei. Domnitorul recunoscuse suzeranitatea lui Vladislav Jagello, făgăduindu-i acestuia sfat și ajutor împotriva oricărui dușman. Prin urmare, regele Poloniei ar fi putut fi cel care i-a impus domnitorului dărâmarea cetății.

Cateva fotografii facute cu ocazia iesirii cu Marius

Manastirea Zamca

Prima oprire a fost la Manastirea Zamca, aflata in curs de restaurare.
Scurt istoric (Wikipedia) - Mănăstirea Zamca este un complex medieval fortificat care a avut anterior rol de mănăstire armenească, fiind considerat în prezent cel mai important edificiu religios construit de colonia armeană din orașul Suceava.

Complexul medieval Zamca a fost construit în anul 1606 de armenii refugiați în Moldova încă din secolul al XVI-lea. Ridicată pe un platou din partea de vest a orașului, construcția ocupă o bună poziție strategică. Complexul este închis cu ziduri de forma unui patrulater neregulat (trapezoidal), întărite cu contraforturi interioare și exterioare, fără turnuri de apărare.

Ansamblul arhitectural este format din trei clădiri (biserica principală "Sfântul Auxentie", turnul-clopotniță de pe latura de est cu o înălțime de 26 metri și o clădire cu paraclis la etaj pe latura de vest, unde se află intrarea în incinta mănăstirii).

Si cateva fotografii

O plimbare scurta

Diminica trecuta am iesit la o scurta plimbare cu Marius (KLK) pentru ai arata imprejurimile Sucevei si, in special, doua monumente istorice aflate la o aruncatura de bat de centrul orasului - Manastirea Zamca si Cetatea Scheia, ambele situate in padurea Zamca.
Cam asa arata padurea, tanara, in jur de 20-25 ani, plantata in special pentru stabilizarea zonei.

Cararea spre Cetatea Scheia



Langa cetate

Cetatea de la distanta.

In ce cred / My beliefs

In urma cu 2 ani descopeream, precum multi altii, inflatia de emisiuni educationale despre bushcraft, blacksmithing, survival, outdoor living etc. si tot atunci m-am alaturat comunitatii Bushcraft Romania (www.bushcraft.me) in dorinta de a impartasi cu ceilalti iubitori de natura ceea ce simteam eu fata de ea.
Nu demult, un prieten (Alex Prodan) punea o intrebare pertinenta pe forumul comunitatii - ce intelegem noi prin bushcraft?
Cam asta am raspuns atunci - ”Dupa mine bushcraft-ul e ceva de genul ”lost skills” - minimal in toate dar in acelasi timp extraordinar de puternic in combinatie cu cunostintele adecvate.
Desi nu ma incadrez in categoria (definita de unii) a superoamenilor (recunosc sunt friguros, sensibil la jeg, foarte meticulos etc. deci putin incompatibil cu privatiunile impuse de minimal) stiu ceva din experienta de viata proprie - ma descurc pt ca sunt inventiv, atent la ce se intampla in jur, invat usor si uit greu chestiile pe care le consider necesare etc. - context in care, in mod ideal, bushcraftul pt mine se opreste la un cutit si ceea ce am pe mine (restul e pentru a inclina balanta spre placerea de a fi in natura fara sa aloc 90% din timp unor activitati administrative).
De ce cutit?- simplu - poate sa-mi asigure cateva lucruri importante pt un minim confort in natura (de la delta pana la munte) foc/adapost/apa/hrana/ si chiar placerea de a ma simti artist.
Restul e arta/indemanare/inventivitate si cunoastere.
Unii incearca sa induca ideea ca bushcraft-ul se rezuma la mesterit insa consider ca nu e asa.
De fapt, in viziunea mea, nu se rezuma la nimic - in fiecare moment - undeva pe glob - cineva - redescopera bushcraft-ul sub o alta forma.
Eu il vad arhaic cam cum l-au facut exploratorii de-a lungul timpului.
Au luat putin cu ei ca sa ia mult din jurul lor, bazandu-se pe experianta inaintasilor lor si pe inventivitatea proprie.
Desigur ca e o diferenta intre ce faceau unii in trecut si ce facem noi acum insa nu ma contrazic - alte timpuri - aceleasi dorinte - dar al bushcraft (haine de goretex, bocanci insulated, corturi din PVC, saci de dormit din fibre sintetice etc.) insa la nivel actional acelasi - un mic foc, putina mancare, putin ceai sau cafea, putina poveste si multe liniste.
Intr-o alta ordine de ideii - e o arta (poate cea mai veche) a vietii in natura.
Poate unii se gandesc ca suntem putin snobi (unii vad chestia asta ca un fel de ocupatie de lorzi) dar vin sa-i contrazic - eu cred ca castig enorm din atasamentul fata de aceasta arta - intr-un fel sau altul ma intorc in timp si aloc mai multe resurse fiintei proprii, devin mai puternic si mai detasat sau mai putin dependent de lumea moderna”, si nu rectific nimic.

De ce Greywolf?
E simplu - un alt prieten, Madwolf, a venit cu ideea de a ne lua nume cu sufixul -wolf in ideea de a forma o mica comunitate (haita - wolf pack) prin care sa legam o legatura permaneta intre iubitorii de natura (sub sau in orice forma), sa perpetuam cunostintele pe care le acumulam si sa le transmitem mai departe.
Asa ca am ales Greywolf - Lupul argintiu pentru ca cel mai mult imi dorec in viata sa fiu intelept - in alegerile pe care le fac, fata de incompatibilitatile personale cu cei din jurul meu si din multe alte motive.

Deci, aici e tufisul meu, aici imi voi expune experientele din natura!